Homeschooling: univers – saptamana 14

Am revenit iar la gradinita. In ultima perioada a fost un haus din aceasta activitate si totusi cumva reusim sa o facem si chiar foarte fain!

Azi a inceput scoala Angi si am ramas doar eu cu Andrei. A a vrut mult sa incepem gradi insa doar declarativ ca atunci cand a venit momentul de a face efectiv ceva, tot mai avea de trebaluit cu altele. Azi a fost ziua de vizita la dentist si pe masina era extrem de ingrijorat. Am discutat cu el ce s-a intamplat ultima data si pana am ajuns la medic, nu mai avea nici pic de grija 🙂 . Mi-a placut ca mi-a zis foarte sigur toate etapele de lucru si cand am ajuns acolo, sincer aveam emotii ca nu cumva sa se intample intr-o alta ordine. In ultima vreme imi dau seama ca ar fi benefic pentru mine sa am mai multa incredere in copilul meu si sa mai las nevoia asta de ai face fericiti….dar despre asta, poate alta data.

Am ajuns acasa si am inceput sa facem mai de toate dar nimic care sa se lege de gradinita. Era ziua de univers si eu tot aveam tentative sa facem ceva care sa se lege de asta. Am citit un pic despre Soare. Asta ne-a dat prilejul sa facem un pic de matematica. Am aflat ca lumina Soarelui ajunge pe Pamant in 8 minute si ca daca ne-am urca intr-o racheta am face cam 200 de zile pana la el. Atunci am facut calculul cate luni sunt 200 de zile :).

Am mancat si intr-un final a venit si A de la scoala. A fost interesant fiindca amandoi au vrut sa se joace cu sckwooshi 🙂 asa ca eu am luat un pachet de carti cu orase si capitale din Europa. Asa ca fiecare tragea cate o carte si apoi o cautam pe harta si vorbeam despre tara. M-a distrat cat de fain a fost activitatea si fara a ma da peste cap sa fie la ora stabilita si in cadrul stabilit.

Asta invat tot mai mult si asta imi place mult la homeschooling, faptul ca pot face oricand activitati de invatare in orice context. Ce mi se pare inca o provocare este faptul ca inca nu am in minte foarte clar o structura despre ce vreau sa imi invat copilul si cam ce am facut si ce nu am facut. Acest stil de predare este extrem de dificil in contextul de evaluare. Poti face multe lucruri de care copilul este interesat insa este extrem de dificil sa stii la ce nivel de cunostinte a ajuns. Poate fi bine si rau. In cazul nostru nu ne intereseaza evaluarea si este in regula insa daca vrei sa ajungi undeva cu partea cognitiva, daca te streseaza cat de multe stie copilul, atunci nu este chiar asa de fain. Recunosc ca eu cred ca ideal ar fi sa ai un copil care face ce ii place si invata maxim din experientele sale facand activitati faine care tot el le initiaza. La inceput A isi dorea sa vin eu cu directive si cu teme, si mie imi convenea foarte mult acest lucru, fiindca eram pe modelul clasic (chiar daca nu-mi placea sa cred asta). Acum, incetul cu incetul, el vine cu tot mai multe idei si eu tot mai mult sunt in regula cu asta. Este incredibil cat de repede isi insuseste un copil principii ca „stiinta”, „univers”, „istorie”, „arta” si vine cu idei de activitati care sa fie in acesti parametri de principii :).

Pe sfarsitul zilei, m-a intrebat ce este un unghi de 90 grade asa ca am facut unghiurile si gradele in crestere de la 0 la 90, 180, 270 si iar 0.

Te las cu cateva poze de astazi si te invit sa-mi spui cum vine copilul tau cu idei si ce idei le puneti impreuna in practica.

 

Te salut cu drag, Tosha.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s