Homeschooling: istorie – săptămâna 16

Azi a fost una din acele zile care începe „rău” și se termină „bine”. Când să începem gradi, A s-a setat pe NU: – facem asta, -NU; -facem aia, – NU…..

În astfel de zile sunt epuizată încă înainte de a începe și după câteva de „NU” încep să-mi ies din fire. Azi nu a facut excepție doar că nu am facut criză (de ce sunt extrem de mândra) dar am început să-mi exprim emoția. Eu sunt un om destul de tolerant și încerc să înțeleg acțiunile persoanelor din jurul meu astfel încât să nu trebuiască să le spun ce gândesc. Scriind acum, îmi dau seama că este mai mult un mecanism de apărare pentru mine 😀 (hai că am mai învățat ceva azi 😉 ). În fine, A nu vroia să facă mai nimic, chiar dacă și-a exprimat dorința de a începe gradinița. Începusem să cad și eu în capcana că are ceva personal cu mine. Desigur că nu avea nimic cu mine, doar că i s-a pus lui pata pe „NU”. Exersarea lui „NU” este foarte importantă și mai mult de atât, mai important este acceptarea lui „NU” de către adult. Dar…și eu eram fixată pe ale mele azi, mai mult ca oricând.

Am avut o discuție lungă cu explicații și rugăminți dintre care voi aminti doar două azi, ce mi se par interesante de exploarat si pentru tine în discuția cu copilul tau.

1. A s-a plans că eu nu spun „Te rog frumos să vii să facem gradi”. Acest lucrcu m-a enervat din prima. I-am spus parerea mea, că „Grădinița Antonina” există doar pentru el și că eu îmi doresc ca el să își dorească să facă gradi, nu eu să-l rog. Până aici bune și frumoase, dar apoi mi-am dat seama că de fapt el își dorește respect. Eu folosesc mult „te rog” și aici era cumva „impus” de mine această activitate. Am reflectat un pic la acest aspect. Are copilul dreptate! Chiar dacă am folosit „te rog frumos”, nu a vrut să facă gradi, nu atunci.

2. „Noi nu mai colorăm!” a zis copilul meu. Adică eu nu-i dau ca și activitate fișe de colorat. „La gradinița mea(cea de anul trecut) aveam fișe de colorat”. Asta m-a revoltata cumva. Îmi veneau în minte tot felul de argumente și aveam deja tendința de a mă îndreptăți, am și facut-o timp de câteva secunde până mi-am pus întrebarea: „Ce mesaj îmi transmite copilul meu?” El îmi spunea că mai are nevoie din când în când de activități impuse de mine, cum se întâmplă la grădi, în special de acestea mecanice, dincolo de cele creative, de exprimare și de gândire. Ceva care să-i arate competența cu ușurință. M-a amuzat acest aspect!

3. „Tu ma-i certat” a zis A. Acest moment mi-a dat prilejul să explic ce înseamnă să te certe cineva și ce înseamnă când cineva își exprimă emoțiile lui. Cât de important este să vorbim despre noi vs să dăm vina pe cineva de emoțiile noastre.

După discuții am insistat să continuăm și refuzul lui m-a frustrat la maxim. De data aceasta mi-am amintit de un serial pe care l-am văzut recent și i-am zis: „Eu nu renunț la tine, nu o voi face niciodată!!!”, asta a răsunat și în mintea mea!!!!! Eu am învățat de-a lungul vieții o strategie pentru frustrare și anume, retragerea. Atunci cănd simt frustrare maximă și simt că nu pot face nimic, mă retrag. Nu îmi spun părerea, nu îmi apăr ideile, nu-mi argumentez poziția, pur și simplu mă retrag. Din păcate atunci când o fac, ceva se rupe și foarte greu mai revin înapoi. Ceea ce mi s-a întâmplat azi, mi s-a mai întâmplat cu iubitul meu acum mult timp, când îmi doream doar să-i întorc spatele și să plec. Atunci am simțit ce am simțit azi: „nu voi renunța la tine, la noi – niciodată. Tu ești acel cineva pentru care merită să-mi înfrunt orice frică, orice strategie și să încerc să funcționeze.” Azi am pus muzică, chiar dacă eram extrem de frustrată, și am început să fac gimnastica de la gradi. Am început să vorbesc de parcă A era în fața mea și să fac eu ce aș fi făcut cu el împreună. Nici de data aceasta, nu a venit lângă mine 😀 Dar eu am fost mai șireată 😉 Mi-am făcut exercițiile iar A a început să danseze după un ritm latino. Mai nou la unele melodii nu reușește să se opună ritmului 🙂 Așa că scopul final era atins: A s-a mișcat. I-am pus de căteva ori aceeași melodie, la cererea lui, ceea ce l-a facut să se miște mai mult.

Înainte de discuție l-am anunțat că azi facem recapitulare la egiptul antic. A zis că vrea să învețe nu să recapileze. Așa că eu scosesem cartea. După dans, a luat cartea și mi-a zis că noi am citit-o pe toată. Minunat!!! Am avut prilejul să îi dau test. A fost foarte amuzant pentru mine. El deschidea cartea și eu citeam întrebarea. Am admirat încă o dată formatul cărților „Spune-mi despre…”. Asta am facut-o până am trecut prin vre-o 20 de întrebari. Nu-i rău, nu? Ce nu știa, reciteam sau citeam de novo, nu am trecut chiar toată cartea încă.

A a mâncat masa de crudități și am făcut pauza de joacă. Apoi am mers pe caietele de la MultiQ. A avut de pictat cu degetele, să coloreze, să pună abțibilduri 🙂 Tot ce îți poți dori! O zi plină. Sunt extrem de fericită de cum au decurs activitățile de azi.

Te las cu pozele noastre și îți dau întâlnire dată viitoare 😉

Cu drag, Tosha.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s