Homeschooling: Abilități acumulate de copil

Facem de mai bine de 19 săptămâni homeschooling în diferite moduri de abordare și azi am ajuns la o întrebarea: „Ce îmi doresc de fapt de la copilul meu? Ce vreau să învețe cât stă cu mine acasă?”

Am învățat că este foarte simplu să cad în capcana „ghiftuirii” copilului cu informații. Informațiile sunt peste tot și după ce au învățat să citească și au internet, nu mai este o problemă găsirea de informații. Mai nou și la testările mai de Doamne ajută, poți folosi orice sursă de ajutor pentru a rezolva situații. Doar că, din păcate, sistemul actual nu ajută copiii să găsească soluții ci să învețe teorii.

Și totuși ce vreau eu de la copilul meu. Va veni momentul și va intra și el în sistem și îl vor învăța teorii 🙂 Dar ce pot face eu acum cât timp am acest privilegiu de a sta cu el acasă.

1. Gestionarea emoțiilor. Prima abilitate pe care vreau să îl învăț este cum să-și gestioneze momentele de maximă intensitate emoțională. Atunci când se frustrează că nu-i ies chestii să învețe să nu mai arunce cu ele peste tot 🙂 Atunci când este supărat pe cineva, să știe cum să-i spună ce l-a deranjat. Atunci când ceva îl depășește, să știe că este în regulă să ceară ajutor și că este o dovadă de curaj acest fapt. Atunci când este obosit, să știe că aceasta este limita lui și că este momentul să se oprească. Îmi doresc ca atunci când lumea lui interioară este neplăcută să poată să identifice acest lucru și să găsească soluții la acest lucru.

2. Găsirea soluțiilor. Îmi doresc să învețe că atunci când are o dificultate prima dată să gândească în soluții nu în probleme. Ce fac pentru asta? Îl las să caute singur înainte de a veni eu cu soluții. De multe ori mi-ar fi mai simplu să-i arăt eu soluția dar realitatea este că atunci când el este în impas, nu acceptă soluții de la nimeni și se învârte în problemă. În astfel de momente, îi pun întrebări și îl las pe el să găsească rezolvarea. Extrem de important este ca atunci când el vine cu o idee, să-l las cu soluția lui fără să vin eu cu „mica” îmbunătățire, indiferent cum mi se pare mie soluția.

3. Atenție pe activitate. Cred că acest lucru este unul din puținele pe care le cred importante din sistem. Ce vreau să zic este că eu consider că un copil/adult are nevoie să poată fizic să își aducă atenția într-un loc timp de câteva zeci de minute. Asta nu înseamnă că „trebuie” să îmi facă fișe mai mult timp ci că eu urmăresc ca A să poată sta locului și să lucreze un timp la ceva. În cazul lui acel ceva este desenul, lego sau crearea unei cuști imaginare pentru un animal anume. Poate să deseneze și până la 2 ore fără pauză. Acest lucru îmi demonstrează că are această abilitate însușită. Dacă nu îmi stă la fișe, eu trag concluzia că nu îl motivează suficient :).

4. Relații. Atunci când faci homeschooling cum o facem noi și A nu interacționează cu alți copii foarte mult, în inima mea se înfiripă o frică, socializarea cu ceilalți copii. Relațiile dintre copiii sunt foarte importante și prima abilitate descrisă mai sus contribuie mult și aici. Totuși este una să știi să îți exprimi emoțiile și să spui ce te deranjează și alta este să accepți că nu toate lumea știe să o facă și de multe ori reacțiile sunt neprevăzute. La această abilitate de fapt urmăresc flexibilitatea în relațiile cu ceilalți, acceptarea că ceilalți sunt diferiți și că noi nu putem controla decât partea nostră de relație.

5. Curiozitatea. Aceasta este o abilitate pe care eu o consider vitală. Atunci când un copil își pierde curiozitatea cred că este sfârșitul poveștii. Ieri am conștientizat un lucru foarte important. Atunci când spun că vreau să aibă curiozitate, sunt conștientă că el poate avea curiozități diverse și foarte probabil nu în domeniile pe care eu le consider importante. La fel ca la atenția pe activitate, important să observ ce curiozități are și să i le satisfac. Este posibil ca eu să-mi doresc el să aibă curiozități în matematică și el să fie curios de cum se plantează plantele. Atât timp cât curiozitatea există în interiorul lui, aventura continuă 🙂

6. Mișcarea creativă. Sună fantastic dar ce vreau să zic prin asta este că îmi doresc ca el să aibă curajul să se exprime prin mișcare, să-și ducă corpul la limite și să dorească să-și cunoască limitele corpului său. De ce cred asta important? Corpul nostru este templul sufletului și atât timp cât este curios de el va fi curios și de menținerea lui în siguranță și „funcționare deplină”. Când înveți să-ți depășești condiția fizică înveți să o faci și la propriu dar și la figurat. Corpul este o parte importantă din viața noastră și mi-ar fi plăcut să cresc cu această convingere, că este la fel de important ca mintea 🙂

Îmi doresc de la copiii mei să aibă aceste abilități și nu mă interesează dacă alții de vârsta lor merg la concursuri sau știu pe de rost Luceafărul. Sunt conștientă că orice informație se poate învăța dacă exista motivația potrivită și eu îmi doresc pentru copiii mei învățare cu dragoste nu cu forța.

DA! Avem teme și direcții pe care mergem, eu și A, în activitățile noastre zilnice, însă de acum înainte focusul meu este pe aceste 6 lucruri și nu pe ce poate sau știe să facă el 🙂

Te salut cu mare drag și te invit să îmi scrii în comentarii, care sunt abilitățile care le crezi importante în dezvoltarea copilului tău.

Tosha.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s