Magia

Angela este o fetiță foarte curioasă. Curiozitatea o împinge la descoperirea multor lucruri. De mică o aude pe mama ei vorbind de energie, de sursa divina sau de hăinuța fermecată însă toate acestea i se par ca din povești. Acum este mare și nu mai vrea să creadă în lucruri pe care nu le vede. Mai ales că ceilalți copii nu cred în așa ceva. Cu toate acestea, cea mai mare dorința a Angelei este sa aibă puteri magice.

• Fiecare din noi are puteri magice, ii zice mama. Eh,  Angi nu crede.
• Cum poți sa spui ca avem puteri magice, când eu nu pot sa fac nimic magic.
• Scumpa mea, tu poți să găsești. Puterea ta magica este creativitatea.

“Nu este suficient să fii creativ. Ce poți face cu creativitatea? Doar te gândești și faci, nu e mare lucru”,  gândește Angela de multe ori.

Poveștile mamei ii sunt foarte apropiate. Nu vede hăinuța fermecata, însă o simte de multe ori. Nu stie ce se întâmplă în somn, însă știe că atunci când te trezești ești parcă încărcat de la o sursa, ca o baterie. Nu vede acele lucruri și totuși le simte. Așa că, dacă tot spune mama că există, Angela decide să le dea o șansa. Nu știe de unde să înceapă.

• Mami, tu spui că avem puteri magice, tu de unde știi?
• Fiindcă atunci când stau tăcută, le aud.
• Puterile?
• Da!
• Pai, cum? Puterile vorbesc?
• Da iubita mea, puterile vorbesc. Puterile vorbesc în diferite moduri.
• Cum?
• Hm…. cum sa-ți explic? Hai mai bine sa-ți arat. Alege-ți o poziție confortabilă, îndreaptă-ți palmele spre cer și închide ochii, spune mama cu o voce blândă.
• Palmele spre cer? Pai de ce?
• Fiindcă pământul este pentru onoi ca o mama iar cerul și tot ce este acolo înafară pământului ester ca un tata. Pe pământ suntem acum, și ne punem corpul care ia legătura cu mama iar palmele le îndreptam în sus pentru a ne uni cu tatăl.
• Aha…! Angela se așează lângă un perete, la fel cum o vede pe mama că face și își pune mâinile cu palmele în sus așezate pe picioare.
• Acum, spune mama cu un glas foarte blând și aproape în șoaptă, cu dorința de a o ajuta să audă Magia. Știu că ești foarte creativă, imaginează-ți cum din tălpile tale îți cresc rădăcini.
• Rădăcini? Angela deschide ochii foarte nedumerită și curioasă în acelaș timp.
• Iubita, adu-ți aminte, facem liniște ca să putem auzi Magia.

Angela închide ochii și începe sa-și imagineze cum din picioarele ei cresc rădăcini. Așa cum mama nu a spus nimic mai mult a lăsat să-i crească rădăcini lungi, lungi și la un moment dat în imaginația ei apare un foc. Un foc care este extrem de cald și blând. Un foc care are culoarea alba și care îmbrățișează rădăcinile Angelei. Dintr-o data Angela simte că pe rădăcinile ei, ca într-un lift, urcă lumina focului. Aceasta urcă până la prima bifurcație apoi cuprinde ambele rădăcini. În curând ajunge la tălpile Angelei. Căldura ii cuprinde picioare si acum Angela simte din plin Magia.

• Dau comandă creierului meu sa intre în sala alfa, aude o comandă din exterior Angela.

Este atât de prinsă în ce vede încât nu își dă seama dacă lumina îi vorbește sau este vocea mamei.

Dintr-o data vede cum corpul ei începe să se lumineze pe interior. Mai întâi picioarele, apoi burtica. Lumina este foarte curioasă, la fel ca Angela și începe să caute toate colțișoarele din corpul ei. Pe unde să se mai plimbe? Găsește mâinile, pieptul, gâtul și capul. După ce trece prin tot corpul, găsește cel mai luminos și frumos loc: INIMA. Acolo vede o camera, cu mai multe paturi. Angela are patru paturi. Deschide usa si intra in camera Dragostei. In fiecare pat este cineva. Se apropie sa vada.

• Salutare, zice lumina.
• Salutare, zice cineva din primul pat. Tu cine esti? Se aude intrebarea din acelas pat.
• Eu sunt Stralucirea, vin din focul mamei Pamant si am urcat aici cu dorinta de a curata acest loc. Ce este acest loc.
• Aceasta este camera Dragostei, iar noi suntem iubirile din ea.
• Cum asa? intreaba Stralucirea.
• Pai hai sa-ti explic, zice o alta voce. Eu sunt iubirea lui Andrei, fratele Angelei.
• Dar cine este Angela? intreaba  Stralucirea.
• Angela este fetita in care ne aflam noi toti.
• Aha, deci ea este misiunea mea. Si voi cine sunteti?
• Eu sunt iubirea tatalui Angelei, se aude vocea din alt treilea pat.
• Eu sunt iubirea mamei Angelei, se aude vocea din ultimul pat.
• Si tu cine esti? intreaba Stralucirea prima voce.
• Eu sunt iubirea Angelei pentru Angela, raspunde vocea din primul pat.
• Ooooo, pe tine te cautam!
• Da? intreaba foarte nedumerita vocea.
• DA! Tu esti cea care ma va ajuta sa curat acest loc si sa ii arat Angelei cum este cu Magia.

Stralucirea si Iubirea Angelei pleaca mai departe in calatoria lor. Ajung in cap. Aici exista o trapa spre exterior. Stralucirea incearca sa o impinga insa este bine inchisa. Din exterior se aude iar vocea blanda.

• Deschid un canal de lumina deasupra capului meu.
• Super, exact la timp, spune Stralucirea.
• Ce se petrece? Intreaba Iubirea Angelei speriata.
• O, nu te speria. Frica ta ma alunga si nu te mai pot vedea. Ajuta-ma sa deschidem trapa catre lumina!
• Dar ce o sa se intample atunci? Eu nu am mai iesit din camera Dragostei pana acum si acum tu vrei sa ma scoti din Angela? Daca acolo sus e periculos? Daca cei din jurul meu nu o sa ma placa? Daca lumea o sa creada ca sunt mica si nu o sa ma bage in seama.

Stralucirea se uita la ea in jos si nu intelege ce se intampla:

• Cum sa nu te placa? Esti creata din lumina. Toata lumea are lumina in ea si atunci cand esti cu ceilalti din jurul tau vezi lumina, care este unica in fiecare. Ce inseamna sa te placa? De ce ai vrea sa te placa? Tu esti minunata!!! Esti magica si asta conteaza cel mai mult. Da-mi manuta sa te ajut!

Iubirea Angelei intinde manuta si o ia de mana pe Stralucire. Impreuna reusesc sa deschida trapa. Aici este un hol imens in care lumina urca si coboara. Totul este foarte organizat. Pe margini lumina urca si pe mijloc lumina curge inauntru.

• Si ce facem acum? intreaba Iubirea Angelei.
• Acum sarim in baia de lumina! Se bucura Stralucirea, fericita ca a reusit sa deschida trapa.

Mama continua sa vorbeasca cu Angela.

• Imagineaza-ti ca te unesti cu lumina si ca tot corpul tau este plin de ea.

Angela o aude in surdina. Este atat de prinsa de povestea din interiorul ei incat nimic acum nu mai conteaza. Lumina si Iubirea Angelei urca pana sus si de acolo coboara cu o ploaie de stele care se scurge pe tot corpul Angelei. Iubirea Angelei simte IUBIREA, acum simte pentru ce este ea creata si acum intelege care este rolul ei in camera Dragostei. Intelege ca ea este cea care o tine pe Angela conectata la lumina. Intelege ca in timp ce ea creste, Angela este tot mai conectata si mai aproape de Magie.

Ploaia de stele curge peste tot corpul Angelei. In calea sa strange toate partile care nu apartin luminii si le duce incet spre mijlocul pamantului. Incetul cu incetul corpul Angelei este tot mai stralucitor si se apropie momentul Stralucirii sa o lase pe Iubirea Angelei inapoi in camera Dragostei.

• Gata, este curat! spune Stralucirea. Acum este momentul sa ma intorc acasa.
• Cum? Pai de ce? Mai vreau sa stau cu tine! A spus Iubirea Angelei.
• Tine minte, de cate ori vrei tu, poti sa revii in aceasta stare si sa aduci lumina in tine. O data cu lumina, vin si eu. Cu cat cresti mai mult cu atat poti mai mult sa curati iar cu cat corpul Angelei este mai curat cu atat Magia creste.

Cu aceste cuvinte Angela aude iarasi vocea blanda din exteriorul ei:

• Incepi sa iti misti incet corpul, mai intai degetele de la maini si de la picioare apoi, mainile si picioarele si cand te simti tu pregatita poti sa deschizi ochii.

Angela stie ca nu este imaginatia ei. Acum simte Magia din ea. A simtit ploaia de stele pe corpul ei. A simtit cum trapa de la cap s-a deschis si , cel mai important,  le-a simtit pe Stralucirea si pe Iubirea Angelei. Totul este real! Mama spune adevarul. Deschide incet ochii cu regretul ca nu mai poate sta.

• Mami, mami, am auzit Magia!! Angela incepe sa-i povesteasca mamei sale ce a simtit,  ce a vazut si auzit.
• Da scumpa mea, aceasta este Magia si este in fiecare din noi. Doar noi alegem sa o simtim sau nu.
• Dar cand o voi mai putea intalni pe Stralucirea?
• Data viitoare, scumpa mea, data viitoare. 🙂